Biserica Adventista Romana - Roma

10 moduri in care educatia adventista poate schimba lucrurile

educatie

1.Acceptarea lui Dumnezeu şi a Cuvântului Lui

Obiectivul nr. 1 al educaţiei adventiste este de a-i conduce pe copii la Isus, ajutându-i să-şi predea în totalitate viaţa lui Dumnezeu, prin convertire şi acceptarea Bibliei ca fundament pentru relaţia lor cu Isus Hristos şi călăuză în toate domeniile vieţii.

„Cunoaşterea lui Dumnezeu, aşa cum este descoperită în Cuvântul Său, este cunoaşterea pe care trebuie să o dăm copiilor noştri. De la primele sclipiri ale raţiunii, ei trebuie să cunoască Numele şi viaţa lui Isus. Primele lor lecţii ar trebui să-i înveţe că Dumnezeu este Tatăl lor. Prima lor pregătire ar trebui să fie aceea a ascultării iubitoare. Cuvântul lui Dumnezeu să le fie citit şi repetat cu respect şi iubire, în porţii potrivite pentru înţelegerea lor şi adaptate pentru a le trezi interesul. Şi, mai presus de orice, să înveţe despre dragostea Sa descoperită în Hristos.” (Divina vindecare, pag. 460)

2.Devotament faţă de biserică

Căminul, biserica şi şcoala lucrează împreună pentru a le insufla elevilor sentimentul apartenenţei, ca astfel, aceştia să capete dorinţa de a cunoaşte, de a aplica şi de a împărtăşi principalele învăţături ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.

„Cu o asemenea armată de lucrători care ar putea fi formată din tinerii noştri pregătiţi cum se cuvine, cât de curând ar putea fi dusă întregii lumi solia despre un Mântuitor răstignit, înviat şi care va reveni în curând!” (Educaţie, pag. 271)

3.Relaţiile cu familia şi cu semenii

În fiecare activitate, curriculumul implicit este dezvoltarea sentimentului valorii personale, împreună cu aptitudinile de relaţionare necesare în împlinirea responsabilităţilor de familie şi pentru a răspunde cu sensibilitate la nevoile celorlalţi.

„Dacă dorim să facem bine sufletelor, succesul nostru faţă de aceste suflete va fi proporţional cu încrederea lor în noi şi cu preţuirea noastră pentru ei… Acordaţi iubire acelora care au cel mai mult nevoie de ea. Cei mai nefericiţi, cei care au temperamentele cele mai dificile, aceia au nevoie de dragostea şi mila noastră. Cei care ne pun la încercare răbdarea au nevoie de dragostea noastră. Noi trecem prin lume o singură dată; fiece lucru bun pe care putem să-l facem, să-l facem cu seriozitate, neobosit, în acelaşi spirit în care Domnul Hristos Şi-a făcut lucrarea.” (Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pag. 281)

4.Responsabilitate civică

Educaţia adventistă priveşte înainte. Elevii noştri îşi dezvoltă înţelegerea în ce priveşte diversitatea multiculturală şi moştenirea istorică, precum şi cunoaşterea practică a procedurilor guvernamentale, în acelaşi timp afirmându-şi credinţa în demnitatea şi valoarea semenilor şi responsabilitatea personală faţă de mediul local, naţional şi global.

„Astfel s-a răspuns pentru totdeauna la întrebarea ‚Cine este aproapele meu?’. Hristos a arătat că aproapele nostru nu este doar cineva din aceeaşi biserică sau având aceeaşi credinţă ca noi. Nu are legătură cu rasa, culoarea sau clasa socială. Aproapele nostru este fiecare persoană care are nevoie de ajutorul nostru. Aproapele nostru este fiecare suflet care este rănit şi vătămat de vrăjmaş. Aproapele nostru sunt toţi cei ce aparţin lui Dumnezeu.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 503)

5.Stil de viaţă sănătos şi echilibrat

Educaţia adventistă se adresează persoanei în totalitate şi nu se opreşte doar la prezentarea informaţiei. Elevii învaţă să-şi asume responsabilitatea pentru a atinge şi a menţine un nivel optim de sănătate în plan fizic, mental şi spiritual.

„Ideile noastre legate de educaţie sunt prea înguste şi superficiale. Se face simţită nevoia unei sfere mai largi, a unui ţel mai înalt. Adevărata educaţie înseamnă mai mult decât urmarea unei anumite şcoli. Înseamnă mai mult decât pregătirea pentru viaţa de acum. Adevărata educaţie vizează întreaga fiinţă şi durează toată viaţa. Ea înseamnă dezvoltarea armonioasă a capacităţilor fizice, mentale şi spirituale. Ea îl pregăteşte pe elev pentru bucuria slujirii în această lume şi pentru bucuria mai înaltă a unei slujiri mai ample în lumea care va veni.” (Educaţie, pag. 13)

6.Dezvoltare intelectuală

Elevii sunt învăţaţi să gândească, nu doar să înveţe pe de rost sau să facă bine la teste. Acestora li se arată cum să aplice o metodă sistematică şi logică în luarea deciziilor şi rezolvarea problemelor, având la bază cunoştinţe ştiinţifice, matematice şi istorice, şi trecute prin filtrul perspectivei biblice.

„Dumnezeul pe care Îl slujim nu caută la faţa omului. El, care i-a dat lui Solomon, duh de discernământ şi înţelepciune, este gata să dea aceeaşi binecuvântare astăzi copiilor Săi… Când un purtător de poveri doreşte înţelepciune mai mult decât bogăţie, putere sau renume, el nu va fi dezamăgit. Unul ca acesta va învăţa de la Marele Învăţător nu numai ce să facă, ci şi cum să lucreze, aşa încât să primească aprobarea divină.” (Profeţi şi regi, pag. 31)

7.Aptitudini de comunicare

Elevii dobândesc competenţe maxime în comunicarea verbală şi non-verbală, în folosirea tehnologiei informatice şi în comunicarea eficientă a credinţei lor.

„Numai metoda lui Hristos va aduce un succes real în încercarea de a ajunge la inima oamenilor. Mântuitorul S-a unit cu oamenii ca unul care le dorea binele. El Şi-a arătat simpatia faţă de ei, a îngrijit de nevoile lor şi le-a câştigat încrederea. Apoi le-a spus: ‚Urmaţi-Mă!’” (Divina vindecare, pag. 143)

8.Aptitudini pentru viaţă

Educaţia adventistă este practică: elevii sunt învăţaţi să trăiască responsabil în lumea cotidiană, conduşi de principiile creştine de isprăvnicie, economie şi administrare personală.

„Adevărata educaţie nu ignoră valoarea cunoştinţelor ştiinţifice sau a realizărilor literare; dar mai presus de informaţie, preţuieşte puterea; mai presus de putere, bunătatea; mai presus de realizările intelectuale, caracterul. Lumea nu are nevoie atât de oameni cu o mare capacitate intelectuală, cât de caractere nobile. Are nevoie de oameni a căror pricepere este condusă de principii statornice.” (Educaţie, pag. 225)

9.Simţ estetic 

În şcolile adventiste, elevii sunt învăţaţi să aprecieze frumosul atât în lucrurile create de Dumnezeu, cât şi în creaţiile oamenilor, şi sunt cultivate talentele artistice individuale.

„Din frumuseţea lucrurilor din natură puteţi învăţa mai mult din înţelepciunea lui Dumnezeu decât cunosc învăţaţii cei mari. Pe petalele crinului, Dumnezeu a scris un mesaj pentru voi – un mesaj scris într-un limbaj pe care inimile voastre îl pot citi doar dacă dau la o parte neîncrederea, egoismul şi grijile chinuitoare. De ce v-a dăruit El păsărelele cântătoare şi florile gingaşe? Oare nu ca o revărsare a iubirii din inima unui Părinte, care să lumineze şi să înveselească drumul vieţii voastre? Tot ce vă era necesar pentru existenţă, v-ar fi putut fi dăruit fără flori şi fără păsări, dar Dumnezeu nu S-a mulţumit doar să vă asigure ceea ce ar fi fost suficient pentru întreţinerea vieţii. El a umplut pământul, văzduhul şi cerul cu frumuseţi care să vă vorbească despre dragostea cu care Se gândeşte la voi.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 96)

10.Carieră şi slujire

Educaţia adventistă îi ajută pe elevi să-şi clădească o etică solidă a muncii şi o apreciere puternică pentru demnitatea slujirii, şi să identifice alternativele şi oportunităţile de carieră, fără a pierde din vedere nici implicarea personală în misiunea bisericii.

„Spiritul lucrării dezinteresate pentru alţii dă caracterului profunzime, statornicie şi frumuseţe ca a lui Hristos, iar celui ce îl are îi aduce pace şi fericire. Aspiraţiile vieţii sunt elevate. Nu mai este loc pentru lenevire sau egoism. Cei ce folosesc în acest fel darurile spirituale vor creşte şi vor deveni puternici pentru a lucra pentru Dumnezeu. Ei vor dobândi o înţelegere spirituală clară, o credinţă statornică şi mereu crescândă, precum şi o mai mare putere în rugăciune. Duhul lui Dumnezeu lucrând asupra lor trezeşte armonii sfinte în suflet ca răspuns la atingerea divină.” (Calea către Hristos, pag. 80)