O nouă analiză, realizată de o echipă de cercetători de la Harvard, lansează o nouă ipoteză care ar putea explica cum și de ce se instalează boala Alzheimer.

Acești experți sunt captivați de ideea că infecțiile, chiar și cele destul de slabe cât să nu provoace o simptomatologie evidentă, ar putea produce reacții care lasă în creier rămășițe toxice, ce în final ar putea conduce la această boală. Ipoteza cercetătorilor pornește de la scenariul în care un virus sau o bacterie trece prin membrană și ajunge în creier, unde sistemul de apărare al organismului oprește „invazia”, prin capturarea microbului în așa-zise „cuști de proteine” specifice, beta-amiloid. Microbul moare în final, „cușca” rămâne în urmă.

Aceste cuști sunt de fapt plăcile senile vizibile printre celulele nervoase din creier. Ele conțin o acumulare de beta-amiloid. În cazul unei persoane sănătoase, aceste fragmente de proteine sunt degradate și eliminate, în boala Alzheimer ele se acumulează în special la terminațiile presinaptice ale neuronilor, formând plăci insolubile și împiedicând astfel transmiterea fluxului nervos de la un neuron la altul.

Tradițional s-a crezut că aceste proteine sunt un fel de gunoi care se acumulează în creier odată cu înaintarea în vârstă. Dar cercetătorii de la Harvard au observat că seamănă în aparență cu proteinele sistemului imunitar nespecific, sau înnăscut, un sistem „primitiv” care este prima linia de apărare a organismului împotriva infecțiilor. Astfel, în organism asemenea proteine captează microbii, după care celulele albe (leucocitele) vin să „curețe mizeria”. Ar fi posibil ca proteinele beta-amiloid să acționeze la fel? „Este interesant și provocator”, crede dr. Michael Weiner, profesor de radiologie la Universitatea din California și lider al Alzheimer’s Disease Neuroimaging Initiative, un efort american național de înregistrare a progresului bolii și a biomarkerilor care semnalizează prezența bolii.

Deocamdată, echipa de cercetători a confirmat teoria pe neuroni crescuți în vase petri, în drojdie, în limbrici, în muște de fructe și în șoareci. Într-un studiu, cercetătorii au injectat salmonella în creierele unor șoareci și au observat că, peste noapte, hipocampul s-a umplut de plăci și fiecare placă avea o singură bacterie în centru. Prin contrast, șoarecii care nu produceau proteine beta-amiloid nu au făcut plăci, dar s-au infectat mult mai repede.

Trecerea de la testele anterioare la testele pe oameni va fi anevoioasă și va necesita timp, dar interesul și fondurile necesare explorării acestei variante, care a incitat lumea științifică, există. Să nu uităm că boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență la persoanele în vârstă și reprezintă jumătate din totalitatea cazurilor de demență.

(Sursa: Semnele Timpului)