Biserica Adventista Romana - Roma

Ochelarii – ascultarea de indemnurile Duhului

De cativa ani buni nu ies din casa pana nu capat acea asigurare profunda prin studiu si rugaciune ca azi nu voi fi lasata singura nici o clipa. Asa am facut si in ziua in care trebuia sa ma duc sa-mi fac ochelarii. Pe seara ajung la optica foarte grabita crezand ca voi termina in 10 minute. Nu mai era nici un client, asa ca nu imi faceam  griji, crezand ca ma voi incadra in timp.  In timp ce mi se verifica vederea se lungea totul intr-un mod  bizar, si incet apoi mai insistent imi venea gandul sa refuz totul si sa plec, motivul – ceva nu e in regula, dar ce?

Se misca totul atat de incet si faceau atatea examinari si reexaminari  iar gandul de a pleca devenea  foarte presant, dar imi era rusine, cum sa plec asa, ce sa invoc, doar graba, ce sa le spun? A trecut o ora si inca nu eram gata, iar gandul de a renunta era tipator acum, dar eu mergem cu comanda pentru ochelari mai departe. In sfarsit dupa  o ora si 20 de minute am plecat.

Dar degeaba, ca nu am scapat de gandul de a renunta la ochelarii aceia. Acum as fi fost dispusa sa dau telefon sa anulez comanda dar nu aveam credit pe telefon si sa spun drept ma simteam bine ca am un motiv solid de a nu da curs acestui gand chinuitor. Timpul trece, ochelarii sunt gata si par sa fie buni, si chiar ma intrebam de ce acel gand atat de chinitor sa renunt in acea zi.  Dar dupa doua luni, intr-o dimineata frumoasa cand am deschis ochii camera a inceput sa se invarta cu mine ametitor de rapid si bagandu-ma pe un tunel din care ieseam doar ca sa intru iar si iar. Am fost la spital, dar ma simteam atat de rau ca nu puteam explica ce se intampla, decat ca nu ma doare nimic. Negasind nici medicii nimic m-au trimis acasa la fel cum am venit. A doua zi, pastorul a venit la noi in vizita ca il chemase sotul si ii spusese ca ma simt tare rau.

Cred  ca aratam groaznic, pentruca atunci cand m-a vazut s-a schimbat si el  la fata. Inainte sa plece a facut o rugaciune pentru mine. In timpul rugaciunii a inceput sa mi se limpezeasca creierul si sa pot sa ma intreb si eu de unde ar putea veni starea asta asa ca din senin.Tot ce era nou in viata mea in ultimul timp erau doar ochelarii. Mi-am dat seama ca ceva nu e in regula cu ei, dar nu banuiam cat de grava e neregula asta. Dupa ce pastorul a plecat, am reusit sa ma ridic din pat, ametelile s-au rarit si dupa cateva ore am facut o scurta plimbare prin parc. M-am  dus in parc fara ochelari si m-am simtit mai bine.

Asta mi-a intarit convingerea ca e ceva cu ochelarii. M-am dus la Optica unde ii facusem dar mi-au vorbit clar ca sunt buni ochelarii si oricum ei nu pot schimba nimic ca trebuia sa vin in prima luna de zile dupa ce i-am comandat, nu dupa 3 luni. Asa ca  mi-am facut programare la oftalmologie ca sa verific  si ochii si ochelarii. A durat ceva timp  programarea, cam o luna, dar a meritat. Asa a descoperit medicul ca era totul pe dos cu ochelarii; 1.Erau inversati, dreptul cu stangul, ca nu am dioptrii egale. 2. Erau pozitionati si  centrati gresit. 3. Axele nu corespundeau masuratorii corecte. 4. Nici masurarea dioptriei nu era corecta. M-am prezentat in aceeasi zi la Optica cu revendicarile de rigoare si cu cererea sa-mi faca alti ochelari pe plata deja facuta, doar  erau ei cei ce gresisera. Acum era medicul care era si patronul magazinului  Optica. Cum mai erau si alti clienti in magazin, imediat a inceput sa vorbesca pe un ton mai jos si sa-mi spuna ca se rezolva in 15 zile. Cat de lungi au fost aceste zile! Erau deja 2 luni de la incident de cand traiam si ma miscam pe jumatate oarba si fara sa citesc. Cred ca au fost cele mai urate zile din viata mea. Chiar incepusem sa dezvolt noi atitudini de miscare ca pentru orbi, de care mi-am dat seama abia dupa ce am avut din nou ochelarii. Dar acum era problema ca cele 15 zile  se implineau  exact in ziua cand eu plecam deja in vacanta de vara.

Cu emotii ma duc la Optica sa ii rog  sa fie gata cu o zi mai devreme. Din nou erau multi clienti in magazin si nu a putut decat sa-mi promita ca da, ba chiar imi vor trimite un SMS. Dar eu stiam ca era raspuns la rugaciunile mele pentru ca atunci cand nu era nimeni imi spuneau ca nu se poate si gata, nu-mi dadeau nici o sansa. Am plecat, dar tot aveam emotii, ca nu va fi gata. Asa ca am apelat iar la Domnul care nu m-a lasat niciodata si L-am rugat sa fie gata ochelarii vineri  cand ies eu de la lucru si trec prin fata la Optica si apoi sa fac un Sabat linistit sa nu ma mai gandesc la ochelari si sa pot participa la studiul  biblic.

Ei imi spusesera ca vor fi gata luni, deci am cerut un avans destul de mare de la Domnul. Si daca numai cine cere capata , iata ca vineri am primit cu 20 de minute inainte sa trec de Optica cel mai frumos SMS din viata mea, pe care l-am citit cu o lupa “ Doamna, puteti veni ca ochelarii sunt gata”. Pur si simplu mi-au dat lacrimile de fericire, o fericire de nedescris. M-am oprit si am meditat la cat de putin ne lipseste sa fim fericiti, si pana la urma in ce consta fericirea? Chiar si intr-o pereche de ochelari buni! Mi-am luat ochelarii si i-am pus la ochi putin sceptica si cu emotii mari, daca iar nu voi vedea bine. Dar erau o minunatie, nici cei care mi se rupsesera inainte nu vedeau asa de clar ca acestia. Am multumit Domnului si am plecat acasa. Stiti insa ca uitasem toata presiunea acelui gand din ziua cand am facut comanda pentru ochelarii aceia facuti rau? Mi-am adus aminte abia cand in alta situatie un gand ma forta sa fac altceva decat voiam eu, si am ascultat repede de aceasta data, ca  invat repede din  greseli. Daca noi cerem calauzirea Lui, El ramane cu noi si ne vorbeste. Sa ascultam indemnurile Lui ca stie Domnul cum e mai bine. Apoi nu uitati ca El nu este indiferent la activitatile vietii  noastre, se implica in tot ce facem si avem  noi nevoie. Cata suferinta as fi evitat asa de simplu daca as fi ascultat numai. Testul  neascultarii il platim mereu si mereu fiecare.

Dar chiar si din aceasta suferinta Domnul a stiut sa scoata o alta mare binecuvantare care numai indurarea Lui cea mare o putea genera, incat sa pot zice la final “Tot raul e spre bine”. Dar asta este o alta experienta de  viata  si credinta. Multumesc lui Dumnezeu ca ne sta mereu alaturi si nu priveste la nedesavarsirile noastre sau la micimea noastra si face totul dupa Maretia Lui !

 Sefora Gruitoiu – Roma  sefora gruitoiu