Biserica Adventista Romana - Roma

Rareori am fost fericit

“…omul care se increde in om, care se sprijina pe un muritor si isi abate inima de la Domnul…este ca un nenorocit in pustie si nu vede fericirea…” Ieremia 17:5-6

Putini oameni au fost mai rasfatati si mai privilegiati ca Johann Wolfgang Goethe(1749-1832). Cei mai de seama oameni de cultura si marii politicieni faceau pelerinaje la Weimar, resedinta sa intr-o vreme. Schille,Beethoven,Mendelss

ohn si multi altii il adorau socotindu-l divin. Chiar Napoleon, dupa intalnirea lor de la Erfurt, declarase: “Iata un om!” si l-a rugat sa mearga cu el la Paris.
Cel considerat cel mai mare geniu pe care l-a avut lumea si care a primit recunoasterea genialitatii chiar in timpul vietii lui, care nu stia ce lucru sa isi mai doreasca, scria despre sfarsitul vietii lui: “Am fost rareori fericit!”
Ce a castigat Goethe de la stima adusa de oameni, de la toate cuceririle vietii lui, daca la sfarsit nu a vazut nici o realizare sufleteasca? In fata lui Dumnezeu are valoare numai ceea ce Hristos a facut in viata omului. Mantuitorul nostru Isus Christos este Izvorul si Datatorul adevaratei fericiri. De aceea bunatatea lui Dumnezeu ne cheama si prin aceste randuri sa Il primim pe Hristos in vietile noastre ca Domn. Fara Isus, viata fiecarui om este o pustie in care nu vede nici o fericire.
Alege-L pe Isus acum.