Biserica Adventista Romana - Roma

Scrisoare surpriza

scrisoare

M-am nascut intr-o familie crestina, ambii parinti fiind adventisti de ziua 7-a, si am primit de mic copil o educatie crestina desi tatal meu, dupa un timp a parasit biserica. Imi amintesc rusinat de “motivele” pe care le invocam pentru a nu o insoti pe mama la biserica. Aveam 15 ani, era prin anul 1992.

Mama mea s-a luptat pentru a mentine o puternica influenta crestina in familie, mai ales pentru a tine piept comportamentului si influentei devenite cu timpul, negative, a tatalui meu dupa ce parasise biserica.

Mama, tin minte ca ma ducea regulat la biserica de cand am inceput sa merg in picioare si incepeam sa sadesc primele seminte ale credintei in inima mea, indeajuns ca sa nu uit acea dragoste si caldura pe care doar “familia” bisericii ti-o poate transmite. Ea se ruga foarte mult pentru mine.

Asta pana cand am crescut indeajuns ca sa pot experimenta “liberul arbitru” si sa “gust” lumea.

A urmat o perioada de rebeliune in care, ca si fiul risipit, mi-am luat libertatea si am plecat de acasa, la propriu si la figurat. Am incercat multe placeri si neplaceri, pana cand in primavara anului 2000 incepeau sa apara semnale de alarma in mintea mea, sa gandesc ca un adult.

Am inceput sa ma intreb: de ce….pana cand oare?

De ce am avut parte de o viata atat de controversata?

Pana cand imi va mai ingadui Dumnezeu sa-mi bat joc de El si de mine?

Oare nu a venit momentul sa iau o decizie inteleapta in dreptul vietii mele?

In vara anului ‘99 lucrasem pe litoral in tara, ca sezonier intr-un complex hotelier, intamplator, impreuna cu o vecina de cartier.

Dupa ce sezonul a trecut, ne-am intors acasa si am descoperit cu bucurie, dar si rusinat in acelasi timp, ca aceasta vecina care a crescut intr-o familie ortodoxa, tocmai participa la o serie de intalniri de evanghelizare. Ma simteam rusinat pt ca eu, care crescusem primind educatie crestina adventista, eram invitat la propria biserica de catre cineva care crescuse fara a avea habar de o astfel de educatie. Era primul semnal de alarma.

Al doilea semnal de alarma a fost faptul ca am primit o scrisoare de la o fata de care fusesem indragostit candva dar care mi-a ranit sentimentele si la care nu ma mai gandeam de o vreme.

Era ceva suspect in continutul acelei scrisori, avea o tonalitate diversa de cum o stiam eu pe ea, ce-a care urma mai tarziu sa devina sotia mea. Trebuie sa specific ca locuia la o departare de circa 300 de km departare de unde locuiam eu, fapt care probabil constituia unul din motivele pentru care la un moment dat nu a functionat relatia dintre noi.

Si acum aceasta scrisoare surpriza in care imi scria ca doreste sa ne intalnim, dupa atata vreme.

Suparat de modul in care tratase la inceput relatia noastra, eram hotarat sa-i scriu “vre-o doua” ca sa nu ma mai deranjeze vreodata, dar totusi tonul acelei scrisori m-a facut sa fiu mai manierat si in scrisoarea de raspuns i-am pus o intrebare simpla. “Crezi ca daca in trecut nu a functionat intre noi, va functiona acum? “si i-am trantit si calificativul meu: 1% sansa.

Atunci insa, nici nu mai asteptam raspuns la scrisoare, desi in scurt timp am primit o a doua scrisoare in care se confesa ca de fapt se botezase de curand intr-o biserica baptista.

Asta da surpriza, nu ma asteptam, era o schimbare radicala, de necrezut , mai ales ca o stiam mult mai diversa de a fi pocaita. Mai tarziu am aflat ca de fapt si ea a primit o educatie crestina in familie, mama ei fiind crestina de mai mult timp.

Acesta a fost cel de-al doilea semnal de alarma, care a declansat in mine o indignare fata de viata de dinainte si o hotarare de intoarcere acasa, la propriu si la figurat, astfel incat in primavara anului 2000, in urma participarii impreuna cu vecina cu care lucrasem pe litoral, la acele intalniri de evanghelizare ale fratelui Iosif Suciu, am hotarat sa-mi predau viata lui Isus, prin botez.

Asa s-a intamplat ca pe data de 1 aprilie 2000 am intrat in apa botezului, incepand sa lucrez pentru altii si nu doar pentru mine ca pana atunci.

Au trecut 13 ani de atunci si multumesc lui Dumnezeu, inca i-I mai slujesc cu credinta, hotarat sa-L intalnesc la marea de cristal.

Domnul sa-mi ajute mie si tie drag cititor, daca si tu iti doresti la fel.

 Eduard Balasoiu