Biserica Adventista Romana - Roma

Tema 2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

IOV- In labirintul suferintei

 

“Mergeam pe strada, cu doi prieteni, cand soarel era la apus, cerul se colora la un moment dat cu o culoare rosu de sange. M-am oprit. M-am sprijinit obosit mort de un gard. Peste fiordul negru-albastru si peste oras erau limbi de foc si sange. Prieteni mei continua sa mearga, dar eu inca tremuram de frica… si simteam ca un urlet mare, infinit umplea natura”. Eduard Munch  scria aceste cuvinte  in timp ce era bolnav, la Nisa. La catva timp dupa aceea a pictat capodopera “Tipatul”.

Si Biblia are „tipatul” ei; unul  care vine la noi de peste secole- tipatul lui Iov. Cartea lui Iov este printre cele mai complexe; Cardinal Ravasi zice ca este ca “un tipar alunecos”… Paul Clauder zice ca este “un evantai de nuante si accente”…

 

Introducere:

Numele “Iov” este necunoscut in literatura iudaica dar il gasim in inscriptiile din Anarma, sec. XIV-lea i.H. cu numele Ayyâb si in manuscrisele cuneiforme de Mari, cu  Ayyâbum. In ebraica “apare foram „yashar ” cre s-ar putea traduce cu “drept”. Cartea Iov este una dintre cărţile din Vechiul Testament, în care tema centrală este suferinţa. Nu găsim în Biblie nici o carte care să descrie atât de detaliat durerea. Iov – cel mai neprihănit om, cu o avere uriaşă: cămile, oi, boi, măgăriţe, mulţi slujitori şi o familie numeroasă- 7 fii şi 3 fete, devine cel mai „blestemat” om de pe faţa pământului. De ce? Pentru că Satana cere să se atingă de el şi Domnul acceptă. La prima vedere am sta să-L  „judecăm” pe Dumnezeu pentru că nu era corect- El ştia foarte bine ce este drept, doar este dreptatea absolută. Si Satana a raspuns Domnului:Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?” Iov 1:9. Toata cartea lui Iov este construita pe un singu cuvant: Chinnam, “nimic” , “gratis”, “in zadar”(. 2:3 ) “El se tine tare in neprihanirea lui, si tu Ma indemni sa-l pierd fara pricina.”- “chinnam”. Satana era convins ca credinciosia lui Iov venea din interes fata de Dumnezeu, sau in cel mai bun caz era doar o forma de recunostiinta in urma unui beneficiu. “orice credinţă în Dumnezeu este o formă ascunsă de egoism, o investiţie calculată, o relaţie contractuală, un interes pervers. Dumnezeu mituieşte omul ca acesta să creadă în El. Când s-au terminat beneficiile credinţei în Dumnezeu, omul se va răscula împotriva tiraniei şi răutăţii unui astfel de “sadic” care are, dar nu vrea să dea! În ultimă instanţă, nimeni nu-L iubeşte pe Dumnezeu dacă nu are ceva de câştigat de pe urma acestei relaţii!.    

Cu trecerea timpului suferinta sa este din ce in ce si mai teribila. “M’a zdrobit din toate partile…” Iov 19:10. Incep sa se prezinte imagini  sugestive. Cuvantul zdrobit  se regaseste la distrugerea Ierusalimului. “Nu o sa ramana piatra pe piatra” inseamna  demolare, distrugere totala.

Prima data este distrusa familia sa. “Si deodata, a venit un vant mare de dincolo de pustie, si a izbit in cele patru colturi ale casei: Casa s’a prabusit peste tineri, si’au murit.” 1:19. Vantul nu este sub controlul omului… Iov nu poate face nimic si odata  cu distrugerea familiei, cade toata lumea sa.

Daramarea sanatatii. “Si Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o buba rea, din talpa piciorului pana in crestetul capului” 2:7. Imi aduc aminte de o doamna in varsta, de 24 de ani, avea o suferinta teribila; pielea  era toata o plaga plina mirositoare. Corpul ei era acoperit cu o perdea. Ca si cand n-ar fi fost de ajuns avea si artrita. In ciuda suferintei ea zambea.Omul Iov, nu zambeste. Vine lovit pentru a treia oara de sotia sa. “Bleastama pe Dumnezeu, si mori!” 2:9. Iov ii raspunse: “Tu vorbesti ca o doamna insensibila!”Nebalah ebraica – insensibila spiritual.

Daramarea credintei. Prieteni care au venit cu scopul sa il ajute in cele din urma ataca credinta sa. Iov cel bun, precipiteaza in nesiguranta, si in furtuna incercarilor unde nu se aud decat urlete si intrebari. Din sculpturile lui Giacometti, Jean Genet zicea ca Iov si noi  purtam  “un abis in coastele noastre”. Pentru tot timpul  Iov sta langa abis. Sau chiar este in abis. “Zilele mele zboara mai iute decat suveica tesatorului” Iov 7:6.  Cuvintul ebraic Tiqwa este bivalent: tradus cu “funie” si “speranta”. Iov nu are nici o funie  de care ar putea  sa se prinda! Si se scufunda in abis. Nu are nici speranta.

“Intunericul lui Dumnezeu”.  In timp ce se scufunda,  Iov striga “Urlul” sau- Urlul intregei omeniri: “De ce trebuie sa sufar? Unde e Dumnezeu?” De ce tace Isus ? Linistea in astfel de intrebari e tragica. De foarte multe ori si noi, in cruzimea dureri, ne gasim in fata tacerii lui Dumnezeu. Ne este refuzata si ultima dorinta umana:  ce-a de-a intelege. Iov vrea sa stie, sa inteleaga. Dumnezeu tace. Iov este confuz. Intuneric. Intunericul este expresia care exprima cel mai mult starea in care se gaseste. Simone Weil zice:  “ In nenorocire Dumnezeu e absent, mai absent decat un mort, mai absent decat lumina, ca atunci cand ne gasim intr-un subteran intunecos”. Iov este in intunericul acesta. “Intunericul lui Dumnezeu”.

Rilke spunea: “Abisul intre noi si Dumnezeu este plin de intunericul lui Dumnezeu. Dumnezeu e plin de intuneric si cand cineva il incearca, trebuie sa se coboare si sa urle in acel abis ”. Iov este in  intuneric, noteaza Balthazar: “El a pierdut vechiul raport cu Dumnezeu si toate argumentele care ne provin nu pot sa-l mai atinga”. In punctul culminant al dureri, la punctul extem al abandonului, Iov cheama in cauza pe Dumnezeu.

Dumnezeu la tribunal  Cuvantul ebraic Tavi –“semnatura mea”-este semnatura  utilizata la tribunal. Rivi-“Plangerea la tribunal” “Eu o port lipita de umarul meu”. Aici se foloseste un limbaj desprins din codul de justitie.  Iov cheama in cauza pe Dumnezeu. Il da in judecata…. Dar se gaseste in imposibilitatea juridica: Nimeni nu e mai mare decat Dumnezeu. Nu exista nici un tribunal care sa il judece si nici un Judecator mai mare decat El. Ce sa faca?  Sfideaza totusi pe Dumneneu cu intrebarile lui. Tipa. Urla. E aproape rebel, la un pas de blasfemie. Ce intreaba Iov?   Iov vrea sa vorbeasca cu Dumnezeu, sa rupa linistea lui Dumnezeu. Sa inteleaga. Toata cartea lui Iov se uita la Dumnezeu care tace. Kierkegoard spune: “Cuvintele lui Iov nu cad intr-un ocean de liniste. Sau cel putin asa pare”. Prieteni  au curajul sa raspunda in locul lui Dumnezeu. De cele mai multe ori se intampla la fel si astazi. Interventia lui Elihu: Faci bine, gasesti bine. Raspuns: „Elihu raspunde: raul exista ca sa fim, pusi la incercare. “Dumnezeu foloseste suferinta….” Baudelaire: “Suferinta este terapia corecta pentru a fi purificati!”. S.Bellaw: “Suferinta e singura cale pentru a rupe moarte spirituala.”

Iov refuza. El nu vrea explicatii. El vrea sa il auda pe Dumnezeu. Elie Wiesel in romanul sau biografic “Noaptea”, povesteste istoria a trei evrei care au incercat sa evadeze. Au fost prinsi si spanzurati in prezenta tuturor prizonierilor. Primi doi, mai batrani au murit imediat, dar al trei-lea, mai tanar, se lupta cu durerea, cu moartea, pentru mai mult de o jumatate de ora. In timpul acestiu spectacol absurd se aude o voce care striga:  “Unde e Dumnezeu tau?” si o alta raspunde: “Dumnezeul  l-au agatat de spanzuratoarea acea”.

Eli Eli Lama Sabactani?.   Intrebarea lui Iov nu este altceva decat  strigatul lui Hristos “Eli Eli Lama Sabactani?”. Dumnezeu abandonat de Dumnezeu (Moltmann), si raspunsul lui Dumnezeu e acelasi. In cultura occidentala nu este concepibil sa vorbesti cu un Dumnezeu care sufera. Dumnezeu nu poate fi atins de durere. Daca durerea este un alt nume al iubirii, si daca Dumnezeul lui Iov, Dumnezeul lui Israel si al crestinilor, este un Dumnezeu care iubeste poporul sau, atunci nu este un spectator nepasator ci sufera impreuna cu poporul sau.

Ce ramane de Iov? O fabula? O umbra? Nu, un mare exemplu. Fiecare traieste suferinta sa in mod propiu.  Suferinta lui Iov este modelul pentru toate suferintele. Cartea Lui Iov este construita pe cuvantul cheie chinam : “Nimic”, “Fara niciun motiv”. Satana insinueaza ca religia lui Iov, este decisa din interes. Iov pierde tot. Striga, urla dar nu pierde un element fondamental: “credinciosia”. Iov iubeste pe Dumnezeu chinam, fara niciun motiv. Iubirea nu are motive. Iubeste.

Lev Setov, in carte Sulla bilancia di Giobbe zice: “Omul viseaza o epoca in care nimeni isi face intrebari. Omul va inceta sa se intrebe cand o sa fie ca Dumnezeu”. Suntem in timpul in care sunt inca intebari. Lui Dumnezeu nu ii e frica de intrebarile noastre. Nici de urletul nostru. Noi nu  avem inca toate raspunsurile si nu putem raspunde in locul Lui. Dar sunt sigur ca intr-o zi, asa cum a facut-o in cazul lui Iov o va face si in dreptul nostru si  vom avea raspunsul Lui.